Legenda uriașului tătar
„Aici o fost Lecînța satu aiesta, Lecînța aiesta n-o fost aculo pe dial, c-o fo pădure, ci-o fost aici gios cum dzîcem noi ogrăzăle, aici pe șăs o fost gios. Sî no fost numa oricâte căsî. Ș-o zînit orice spurcat de ala, de tătar, de-ala, c-o fo zmei, de-aceie cum le-o dzîs atunce. O fo uriași de-aceie, nu s-o temut. Ș-o zînit de-amu unde guta ș-o dat de căsî de aieste. Șî-n tăt anu la Paști, o zinit acolo, ș-o trebuit un prunc, care o fost mai gras, mai mândru. O mâncat un prunc ș-o cadă de curechi odată, auzî? ala. Ș-a-șă că no avut uominii ce fa. Că n-o fo numa vo doi omini. Tăt s-o mânat așă amu câț ai, șî s-o mai căpătat omini, ș-o fost mai mulț oleacă, șî le-o dat Dumnedzău oricum minte că ce să facă șî ii, c-amu tăt s-o năcăjât după prunci după aceie. Șî s-o temut de Iel. Când o fost odată, da s-o gândit iei, hai să facem noi orice, să facem o cadă. Tăt o cioplit lemne acolo, iesta, ș-o făcut biețî omini o cadă. Da să nu sie pe largă, ști, da lungă. Șî o făcut cada acee, șî dacă o făcut, odată o gătat cada șî o pus curechiu, ș-o pus apă muută giumătate, giumătate cada de apă, ști? Șî bărbațî s-o ascuns, n-o avut nici holatici, așa numa colibi, pi aculo, corciuri. O mărs șî o zinit la Paști odată. Nu știu di câte ori o fo până atunci, or fo di muuti ori.
N-o o dzîs ci faceți? Cum stațî, undi-i pruncu? Aici îi pruncu?
Aice ia.
Zinit-o o femeie cu un prunc atâta de mândru-n brață
I-a aici îi pruncu…
Da varza?
În cadă, acolo- i cada cu varza
Bugăt că…
No, amu pruncu-i aice, da varza…să scoatem varza din cadă.
Tăt s-o dus boresăle cele, tăt s-o-ntins una pe alta, șî o dzîs că nu pot lua lua curechi din cadă, că-i pe lontru.
Da o dzîs da să vi dumneta, o dzîs, să iei,
șî i-o pus un scaun acolo lui la picioare, șî când o luat iel o brodzbă, o luat douuă, trii, patru. Când o fot odată, bărbațî ceie, când o fost ușîle deștisă, Iel n-o audzît din cadă, o zînit bărbațî șî s-o apropiet acolo, ș-o ș-apucat scaunu di sub picioare la iel, când s-o-ntins iel, ști? S-o lăsat colo-n cadă. Șî o șî apucat scaunu de colo, șî l-o șî-ntors piste cap în cadă, apoi o dzîs că atata de tare o fost, c-o dzîs că așă o suflat, n-o rămas apă nimică pe curechi. Brozbele gole o rămas. Tătă apa cât o fost în cadă o dzîs c-o sărit pe lume, audz? Așă o fost de uriaș!
Șî ci-o făcut uominii? Că l-o lăsat, l-o lăsat aculu, șî s-o luat biețî uoamini cu ce-o avut pi ii, șî o fugit în păduri, că-i omore pr tăț amu di-i pute prindi. S-o dus în pădure, ș-apoi acolo n-o știut, apoi cela unde să margă, adică o murit.
Șî o dzinit apoi la oricâte dzîle, că o văzut ceie că nu colo. O zînit mai muuț acolo să-l cote, șî l-o aflat pe cela mort acolo. Apoi o dzîs că o luat tăte căsâle ale, cum o fost, cu coteță, cu căs cu poecioare ce-o avut aculo, la tăte le-o dat foc. O dzîs că o ars tăte acolo. Da dzîci că șâ amu să cunoște, că noi așă dzîcem pe ogrăzăle, acolo. Acolo aproape am prins io amu acolo niște peminte de la lecânțănii aceie. Că lecânțănii o țânut acolo gios unde o fost. Ș-amu să cunosc căsâle ale unde-o ars. Ș-amu acolo nu treabă gunoi să pui, uni o ars. Ști Dumnezău de câte sute de ai îs de-atunci. Iește, lecânța apoi s-o dus acolo în pădure, apoi care cât o fo de lotru, atâta ogradă câtă ș-o curățât, atâta avut-o, ști? Acuo-n pădure. Păi ia c- amui satu acolo….”.
Aventurile lui Păcală în Țara Oașului
Păcală și Trândală sunt cunoscuți în literatura Română pentru aventurile lor. Aceștia au trecut și prin Țara Oașului….
Nu le-o plăcut a lucra…Unu o zîs că iel a me în târg cu lână, ș-o culesc muști di pe copaci, de aiesta verde de pe gorun, ș-o nplut sacu, celălat s-o dus la fabrica de nuci ș-o cules coj. Că iel a me, ala o fo Păcală, că iel a me în târg ș-a păcăli pe oricine că vinde nuci. Mărgând s-o -ntăunit ii doi…
Da o zîs:
-Da undi meri? pretine?
– Apoi ia mă duc cu lână-n târg, da tu?
– Io mă duc cu nuci
D-apoi o zîs Trăndală:
– Nu cumva am știmba noi sacii, da pe nevăzute
– Ba da. Toman ala om îs șî io!
O știmbat sacii. Unu o fugit în colo, unu-n colo. Trăndală dacă o văzut că nu o răușât, s-o șî lăsat de trăndălit. N-o mai trăndălit. Păcală nu s-o lăsat….
Păcală s-o dus la orice femeie, c-o făcut casă, șî iera ușa, fereștri n-o știut tăie. Șî pi vărfu căsî tăt o dus ghideru cu apă, cu sore- n casă, pe când o agiuns la umbră n-o fost soare. Da o zîs Păcală:
– Ce faci?
– D-apoi ia, o zîs, am gătat casa asta șî la mini nu intră sorile-n casa asta, nu știu ce să fac!
D-apoi zîce:
– Dipt-o plată bună din bani de-o vacă, io țo-i băga sorile-n casă
– D-apoi bagă-l o dzîs! Să am șî io sori ca auțîî
Iute o cerut săcuri ș-o tăiat uș în păreț șî io intrat sorile-n casă șî i-o dat bani de-o vacă.
S-o dus mai departe ș-o aflat o femeie că tăt țâpă nuci, vre a țâpa nuci în pod cu furca. Nucile tăt o trecut pin furcă.
– Da ce faci femeie?
– Lasă-mă o zîs bătiucule nu mă năcăjî că di astă tomnă tăt vreu a băga nucile aieste în pod șî numa nu le poci
– Păi io di bani de-o vacă te-oi învăța cum să le bagi
– N-o că d-ațoi dară, numa să le poci băga…
No iute i-o ceriut un sac. Ș-o adunat nuciîle-n sac șî io arătat să le suie. Io dat bani de-o vacă.
S-o dus la moră ș-o zîs:
– Dom morari, i-o am audzît că la nopte ghin hoțîî pe tine, da io dim bani de-o vacă, ti-oi scăpa de hoțî, di tăuhari
– Gata o zîs morariu…
– N-o dăm hainile tale cu fărină șî tu ti du în cameră, în t-ace șî ti fă că dormi, da să nu dormi! Să veizi!
Ș-o ghinit optu, nopte.
-Giupâni morar! Nu ni-i lăsa di mas?
– Nu voi lăsa o zîs, că tuman în săptămâna trecută am lăsat niște drumeț șî mn-i s-o câcat tăț în pat…
– Noi nu facem de ale o zîs!
– N-o apoi nu știu, o zîs, da să nu faceț! Că la mini nu me așă
Șî io cuucat cu… tăț o fost cu păruri mari, cu apurile laolaltă. Păcală o avut orice s-adormă, tăuharii o avut șî ii, da Păcală o țâpat mai iute șî o adurmit. Șî i-o anodat pe tăț cu părurile de-olaută, tăt pe căte pi doi, ș-o făcut niște cir de fărină de săcară șî i-o uns pe la cur…
S-o stârnit unu:
– Măăă, nu mă tra de cap!
– Măăă, tu mă tragi pi mini!
– Mă, tăceț că io tă tă tă m-am cîcat
– Șî io, șî io șî io…
Hai Păcală cu plcintoriu șî dăi…
-V-am spus io să nu vă câcaț?
Asă că io dat bani morariu, de-o vacă
Ș-o mărs Păcală mai diparte, la stupar șî io dzîs:
– Ia că îțî fură stupii, la nopti, șî io dipt bani de-o vacă, ti-oi apăra.
– Gata!
Iel s-o dus șî s-o băgat într-on coș de stup…. (c-aieste îs touman hâdi), cu gaura curului la gaură. Ș-o dzîs c-o măus tălharii tăt o tchipăit stupii, tăț.
-Măă, aici îi unu tari greu, No înt-aiesta iesti miere.
Șî l-o luat șî o fugit cu iel. Cînd o fost odată:
-Mă, in cotăm că tari greu îi, ia louăm din mieri..
O băgat degitu
-Pfuui, tăt îi strâcată, pute-a câcat!
O aruncat coșu.
No, o rămas cu aută bani de-o vacă. S-o dus la doi omini ș-o fată, doi moș, moș șî babă…Cu o botă tăt cioac cioac după șorici
-Da ce faceț măi omini?
-Lasă-ni în amaru nost o dzîs, că, când dormi baba cu fata nu dorm io, când dorm io cu baba nu dormi fata…Ni mâncă șoricii….
Iel la cel cu nuci, vezî c-am sărit io, io dat ș-un pui de mâț….
– D-apoi io dzîs, de bani de-o vacă, voi scăpa di șorici
– Da cum să nu, dăm-uț o dzîs, numa să putem durmi….
No, o țăpat mâțu colo când o sărit, tăț șoricii o fugit. I-o dat bani de-o vacă, ș-o ieșît pe drum Păcală
-Da o dzîs, in du-ti-ntreabă că dacă gată șorecii, ce mânâncă mâțu?!
S-o șî dus….tăt
-Bătiucule, batiule, batiule!
Iel ș-o gândit că me șî cere banii înapoi, dip-tun-n pui de mâț, io dat bani atâța bani
– Da ce mânâncă mâțu dacă gata șorecii?
– Ptizda de la măta!, o dzîs!
Ie s-o dus, fata acasă,
– N-o! Da ce mânâncă?
– Ptizda de la mama, o dzîs!
– No, o dzîs, babă când o-m vede că să gată șorecii…
Că o avut un plop mare după casă
– Sui în pod! că noi o-m aprânde casa, cu iel
O-ncuiat mîțu-n casă, ș-o aprîns casa, baba o suit în vârfu plopului. Când o ars casa, o pușcat fiocu la ferestruică, mîțu o sărit, ș-o s-apucat de spaimâ-n plop
– Sai babă gios, o dzîs, că me mîțu șî-ț mănâncă ptizda…
Ș-am pășît pi-un cărbune
Șî mai departe nu știu spune